bemyfriend: vai
bemyfriend: those days
Da.. si mie mi-e dor. Mi-e dor de multe, mi-e dor de nimic si mi-e dor de tot. Poate ca o zi de vineri e picatura ce umple paharul, sau duzina de pahare neumplute pana acum.. Azi ma uitam in jur si vedeam ca de cand sunt in 11, au 11 fetZe. Sau poate chiar mai mult decat 11. Oare cate pernite mici sunt intr-o punga de viva[la vida] mica? Azi, am vazut ca o imbratisare face cat patru cuvinte. [o sa fie bine.] Si prin bratele alea am inteles tot. Am inteles acelasi suflu disperat de "vreau cu tine! vreau inapoi." Aceleasi maini tremurande imi ziceau mie in cinci cuvinte mute "ti-e greu, asa-i?", si aceeasi fata blonda intelegea "miss those days, miss keith". Ok, nimeni n-a vrut sa fie asa, si ma gandeam ca o sa ne descurcam si n-am crezut ca o sa fie atat, atat.. uhm..de greu. Azi o priveam, si o priveam cu o fatZa mai mult trista decat vesela, si nu obisnuiam sa ma uit la ea ca inainte. Si nu intelegeam cum s-a schimbat, cum a schimbat-o, cum lucrurile au luat asa o intorsatura drastica, si parca toate, impotriva. Si imi repetam, imi repetam in fiecare minut cu sare sarata ca mi-e dor de ea. Si mi-era un dor al naibii. De cea care m-a invatat sa mananc alune Best cu boia, care ma suna doar sa-mi spuna "noapte buna, sa dormi, ca sa te poti trezi dimineata", sau sa ma certe "apuca-te de invatat la franceza, ca iar stai toata noaptea!", de cea care 'isi ridica tricoul in cap' la fotbal, exact ca mine, care imi inveselea ziua cu rasul isteric, si care ma sifona in fiecare dimineata, de ea, care imi povestea cate in luna si in stele, care statea cu mine inainte sa plec acasa si imi gestiona 'hartiile' de fiecare data cand mie imi era prea greu sa calculez "nota de plata". Da, ea e cea care fredona alaturi de mine acelasi refren insuportabil de "nu mai am tigari, nu am ce fuma", care fara sa vrea, nimerea sunete si chinuia sunete: "totusi, nu-i chiar asa rau ca la inceput, nu?", si eu prin ras de copil, ii ziceam ca mai are un pic si o sa o iau cu mine la orele de canto. Si da, recunosc, mi-e dor de ea. Mi-e dor sa ii trimit mesajele de dimineata, atunci cand o anuntam ca intarzii la scoala, si o rugam de multe, multe, mul...te ori.. sa ma astepte la poarta, sa nu intru singura.. Mi-e dor de o imbratisare langa colt de strada cand prin suspine auzeam "nu-i nimic, sunt aici..", si ma strangea tare. Seri la jumbo, vin cald, ceai sau ciocolata. Povesti de fete, frig afara. Parca aud si acum "Salut!" si vad o fatZa zambitoare care ofteaza inainte sa se puna pe scaun langa noi. Parca si parcul mare e gol. Parca nici statia de autobus nu mai clipeste ca altadata si parca nici ciorapii licra de femei pe care ii cautam impreuna cu atata groaza, nu se mai rup asa de greu.. nici pasii uriasi care se auzeau in sala de sport atunci cand ma lua in brate si nu eram atat de usoara precum credea ea. Nici saltelele pe care saream cu atata naivitate nu se mai deranjeaza la fel.. Nu mai aud "Hai Ioana, imbraca-te mai repede sa mergem!", "Ai fost? Trebuie sa-mi povestesti cum a fost." Si normal ca ii povesteam, si ii povesteam cu nici un fel de 'ascuns dupa deget', iar ea zambea si radea de fiecare data la micile prostii pe care le auzea de la mine, la ore fixe, sau mai putin fixe. Vroiam sa te intreb.. acum.. "care dintre noi e pui? tu sau eu?", si parca mi-a ramas intiparita o singura imagine de usa de clasa trantita in urma mea, in timp ce imi pregatesc ghiozdanul sa ies, fara vreun pupic sau chiar fara vreun salut. E si vina mea. Da. Si parca mi-e dor de o durere de cap, de o geaca pusa pe banca pe post de perna, de un A mare si verde de pe cana de ceai.. si de un pupic sacaitor pe ureche. Si cum sa mai stau sa ma uit la telefonul mic si albastru cu scris frumos de mana "O sa fiu acolo!>:D<" cu aceeasi ochi calzi de pana acum? Unde-s cei doi baieti de altadata? cei care asteptau un TU si tuborg? Mi-e dor de Andrei.. De amandoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Fixuri