Cum ai vrea sa te simti intr-un weekend frumos cu zile de primavara, in ultima luna din an, si cum te simti defapt.. Niciodata nu mi-a placut sa simt cum mi se duce parchetul din camera pus cu atata grija de el care ma iubeste si avea grija de mine atat de mult cat putea, de sub picioare. Si ma certa ca ma imbrac foarte "colorat", si ma certa stiind ca defapt daca nu as face asta, nu as fi eu. Parca mi-e dor de escapadele facute impreuna, si i-am spus lucrul asta acum cateva zile, in care era mult prea ocupat ca sa imi poata transmite sentimentele inapoi. Azi am zis ca evit conversatiile filosofice pe teme necunoscute mie, siropoase, nesiropoase, cum o fi. I-am spus cretului ca refuz cu desavarsire asta. Asa cum la scoala refuzam sa cooperam in orele plictisitoare de matematica. Cea mai mare speranta a mea era sa clarific lucrurile pentru mine, si sa imi gasesc partea intunecata din locul neschimbat, ca sa o pot lumina cum stiu eu mai bine.. Am facut asta? Am incercat.. Insa am primit in schimb doar bucati de dezamagire, putin mai multa durere si acuarela neagra pentru a-mi picta mai mult partea ce tocmai trebuia sa o "curat".. Si ce-as putea sa fac sa schimb ceva? Cum as putea eu sa ma schimb pentru altcineva, cand altcineva se schimba pentru mine din cauza mea? Si de ce sa fie nevoie de toate procesele astea ca sa putem fi linistiti si sa radem cat e ziua de lunga? DE CE trebuie sa fii atat de "migalos" incat sa iti fulgere prin cap in cateva secunde, o mie si una de intrebari? Cu ce scop?
Azi mi s-a facut un dor nebun de ea.. de EA. Si in momentul ala cred ca am simtit ca nu as putea sa ii iubesc mai mult. Si tot căpşorul prostanac mi s-a golit si toata inima mi s-a umplut cu dragoste ce astepta sa fie livrata, dar nu in camera, ci undeva departe.. Pentru tot ce respira in jurul meu, simteam doar regret.. dacaaaa ii putem spune asa. Si ce tot astept, in fond? Cred totusi, cred, deci CRED. Subliniez, cred.. ca ideile astea cum ca "nu ai fi deajuns pentru cineva" ar trebui excluse din mintea mea, si ar trebui inlocuite cu incredere..si cunoastere de sine. Cum am putut sa iau nota maxima pe ceva ce venea din interiorul meu, asternut pe hartie cand eu, in viata de zi cu zi nu pot sa fac nimic din ce am scris eu acolo?
Stiu ca daca ea ar fi aici, ar fi mult mai bine, si stiu ca as fi altfel, asa cum eram la saisprezece ani, cand credeam in perfectiune.
Probabil perfectiunea avea un sens "al meu" pe atunci. Se numea sablonul lui dupa care isi ghida actiunile, dupa care isi conducea ideile in 'inceperea' drumului impreuna, dupa care aranja lucrurile in asa fel incat eu sa ma simt 3msc. Si acum cand ma gandesc, schitez un zambet prostesc pe fata, gandind cum poti sa fii atat de visator la totusi cativa ani buni pe care ii ai?... Si nu-mi pare rau, pentru ca stiu ca regretul se simte urat si profund. Insa, asta nu inseamna ca nu as schimba ceva daca mi s-ar permite. La mine. La mine doar, pentru ca eu inca am impresia si cred ca sunt cea mai vinovata din povestea asta 'de vara' :).
Astept sa mi se duca, sa fuga de la n la k+1 sentimentele mele urate, pentru ca daca nu o sa se intample asta, o sa raman asa multa vreme, o sa-mi umplu spatiul gol cu rautate si carapacea mea o sa fie tot mai solida. Ziceam ceva de cunoastere de sine? Probabil a stiut pe ce 'baza' mi-a apreciat atat cuvintele. Macar sunt linistita cu gandul ca cineva mai face asta..
Insa nu 'acel' cineva. Dar mai asteptam..
It hurts. Ce greu sa stii ca "inca mai doare". Cand mereu si mereu aceleasi idei se repeta, aceleasi lucruri se intampla, aceleasi sentimente se simt. Mereu si mereu..
Sa fie atata 'distanta' intre noi incat sa permita inlocuiri de lucruri marunte?..
Sa dormi si sa te trezesti cu gandul ca altcineva care nu merita defapt ia fara sa vrea din meritul tau? Sau poate ca vrea..ca 'neoameni' mai sunt. Cine e de vina? Pisica e de vina. Asa profund ajungi sa te superi, incat nici o parere de rau, nici scuzele cele mai frumoase, nici momente dragute nu iti ajung sa stearga raul facut.
"Invata sa ierti", mi-am repetat, imi repet si o sa imi repet, pana cand o sa ajung sa 'iert' de tot.
I miss muki. Si pe amandoi defapt. Cei pe care ii stiam eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Fixuri