Al meu tot imi canta o piesa de la Malu, "furnizata" ocazional de laptopul meu latino. Cred ca ii aminteste de perioade dragute.. Tocmai am facut pe fetita rasfatata si i-am plasat deja cadoul pe care il vreau neaparat de ziua mea, ....printre altele.
James Finn Garner. Asta vreau,....printre altele.
In jurul nostru e plin de bagaje. Plin plin. Nu mai incap inca atatea bagaje cate avem in camera asta suficient de mare pentru noi doi. Plecam acasa dimineata.
Acasa unde iarna e cald si bine, unde se simte mirosul dulce de prajitura, unde licareste instalatia in mirosul puternic de rasina, unde iti vezi faţa dimensionata, redimensionata in globurile mari si colorate, acasa unde e cald si bine. Sau...unde ar trebui sa fie asa...macar, macar asa. Si daca nu e, nu-i nimic, facem imprumut de casa calda anul acesta. Am gasit una..destul de mare.. In care un brad e cat a mea casa. Calduta casa mea. Dar neluminata. Nepopulata. In ciuda faptului, mandarinele si portocalele au acelasi miros de Craciun ca acum...multi ani. Doar privirea zilnica spre tv, si vizionarea filmelor de pe pro tv nu e tocmai cea de la doisprezece ani.. Dar nu o sa stam mult in cautarea caselor calduroase si o sa ne intoarcem in cel mai calduros apartament de la etajul 1!
Am mesterit azi. De fapt, al meu a fost mester. Eu doar am asistat. Am facut cu mare drag si dor mici atentii pentru fete, daruri mici oferite in seara de colindat, daca tot suntem in minoritate, macar sa "sclipim" cu ceva. Ce gluma proasta. De fapt, sclipim tot timpul. Mereu. Am facut, desfacut, masurat, potrivit, am rupt, am distrus, am taiat, am reparat, am impletit, si a..iesit..
..ceva. JAJA, au iesit niste cadoUAŞE frumoase de tot! Multumiri mesterului pentru asta. Si pentru ca am facut mici atentii doar pentru ele, nu ne mai ramane decat sa le uram baietilor un Craciun TAAREEE fericit alaturi de ele, sa le iubeasca si sa le "mentina" frumoase!
Ne-am satisfacut si noi some pofte mici. Sau cel putin asa cred, ca maine o sa fim...satisfacuti. Asteptam cu nerabdare (eu, cu mare nerabdare) tricourile pe care le-am comandat din mirificul oras-capitala. Ar trebui normal sa fie comandate deja, desi nu am primit nici o confirmare, nimic, si ar trebui, de asemenea, sa sune maine la interfon un SOFER de pe Atlassib si sa ma anunte ca au sosiiiiiiit. Can't wait, can't wait, can't wait. Pe bune. N-am mai fost asa nerabdatoare..de multe vremuri. Astept si pachetul de la cea mai draga si iubita mama din acest intreg univers infinit si interminabil care presupun ca o sa fie la fel de imens ca in fiecare Decembrie inainte de Craciun. (As vrea uneori sa vina si ea odata cu pachetul, sa o vad impachetata, sa nu apuc sa trag fermuarul si sa o vad sarind in bratele mele! :) ). Dar este din ce in ce mai putin timp pana cand totul sa fie frumos si asezat pentru noi. Sunt sigura de asta. Stiu ca si altcineva e sigur de asta (dar acum e prea ocupat sa joace Tapped Out, ca sa mai asculte randurile mele nerostite, JAJA.)
Abia astept Craciunul..cred ca si de-aia ca o sa imbrac haine noi...
Fac cumva 20 de ani peste o luna, o saptamana si o zi? Am deja cel mai frumos cadou de Craciun! Si nu doar de Craciun. De fapt...am cel mai frumos cadou, si atat.
"-Mmm..ce bine mirosi.."
"-A liliac."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Fixuri