In cel mai tarziu ceas constiinta imi joaca feste.
Ma lasa sa ma mint, sa ma intreb de ce mai este..
..atata timp. Si-atata lumina care care nu mai creste..
As vrea sa-ti pot canta un vals al tacerii,
As vrea sa-ti scriu pe coapse clipele durerii,
Sa-ti citesc de pe retina versuri drepte si inclinate
Versuri mute, tacute, versuri despartite-n soapte..
Sa pot sa ma oglindesc intr-o scrisoare ingalbenita
De ani.. pierduta-n mine, sau pe rafturi, prafuita..
Cu mintea incetosata pierduta printre randuri
Sa strabat un suflet alb, innabusit de ganduri.
Sa scriu in colt caramiziu, coloane de cuvinte,
Multele lucruri de care nu-mi mai aduc acum aminte..
Sa strapung tacerea cu priviri marunte..
Parca aud cum spui: "Mai stai.. doar o ceasca de cafea.."
Si stiu de ce. Sa o versi usor pe pielea mea..
Sa te las sa imi stergi cu un sarut mainile incordate
De la atata modelat, de la atatea cioburi sparte.
Tu porti toata vina, tu esti tot ce-i vinovat,
Si parca paltonul cel gri, il vad si-acum
Si capul plecat..
Si ochii timpurii, cu pleoapele mereu cazute
Doi pasi spre cartea veche faci...spre cea cu pagini rupte.
Pagini in care lumina diminetii te desteapta,
Unde noaptea iti adoarme mereu in palma dreapta.
Si m-as trezi sa te cert, sa iti fur din vis,
Un suras, o sclipire, tot ce ti-am promis.
Si pe fruntea-ti rece, buzele rosii sa-mi lipesc,
Sa stau sa te ascult, apoi sa te trezesc..
Si sa-ti citesc intarziat, incet, palida prefata,
Ca sa poti simti ce vrei, sa vezi cum fata imi ingheata,
Sa auzi cum o sa tac, cum indescifrabil o sa-ti fie,
Glasul cel amabil, si gura cea pustie..
N-ai s-o intelegi, si parca stiu cum n-o sa iei seama,
La tot ce e in jur, la noi, la minunata drama.
Si te mai trezesc..? Sau sa te las ipocrit sa speri..
Asa cum o vei face maine, cum ai facut-o ieri..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Fixuri