"Dear John, ..."

N-am mai scris de foarte multa vreme. O sa fiu un personaj din filmele americane, ce scrie pe foaie alba cu un stilou elegant. Vreau sa-ti scriu ceva. Poate ca nu ar fi cel mai bun lucru pe care l-as face acum, insa.. vreau sa ma conving de un singur lucru: ca pot sa-ti spun lucruri pe care nu le gandesti si pe care nu cred ca te-ai gandit vreodata ca le-ai putea auzi de la mine.. O sa iau asta ca pe o descarcare sufleteasca necesara mie.. Sa nu crezi ca o fac doar pentru a ma elibera, sau pentru a ma simti eu mai bine, ci.. ca sa vezi ca am ramas la fel. Acelasi caporal pierdut printre fum provocat de grenade si acelasi caporal cu o lovitura primita brusc, in stanga, sus. Ti-am zis ca n-o sa te iert niciodata ca te-ai indragostit de un caporal. Azi mi-e greu, nu stiu de maine.. Am vazut un film azi. Am vazut un film singura, stand pe covor in intunericul apasator al primaverii, cu jaluzelele trase si usa inchisa. Am vrut sa ma conving ca nimeni nu ma deranjeaza in timp ce-mi urmaresc drama preferata. A fost un film bun, un film prea bun, care m-a ametit de tot. Recunosc, mi-a fost cam frica sa ma uit fara cineva langa mine, si nu stiu de ce.. Eram constienta ca dupa ce o sa se termine o sa raman cu acelasi gust amar pe care il am de cateva zile, insa am fost constienta de faptul ca nu se poate intampla nimic dupa ce se termina.
Mi-e asa de frig, si am impresia ca o iarna grea imi bate la fereastra.
Am obosit si m-am saturat pana peste cap sa ma plang in fiecare zi ca mi-e greu. Mi-a fost, si o sa-mi mai fie.. Sunt constienta de asta.
Intr-o seara de sambata sunt ganduri intrerupte de un mesaj din partea elfului. Apoi de un telefon..
Am terminat spunandu-i: "Promit sa nu ma mai uit seara, singura, la asemenea filme rascolitoare.." Ma intelege si mi-a spus ca spera sa imi revin dupa vizionarea dramei. Puteam sa jur ca n-o sa imi revin pana dimineata. Poate dimineata o sa ma trezesc cu zambetul pe buze si o sa fiu constienta de faptul ca inca o fata stupida ma ajuta sa trec repede peste problemele puerile care mi se iveau in cale. Ori, o sa vizez ceva la noapte si maine dimineata o sa fiu mai pierduta decat sunt acum.
Nu se stie, nu se vede, nu se aude, de simtit de simte. Se simte si doare al naibii de tare. Simt acum un fum inexistent de tigara pentru femei, o tigara cazuta in miezul zilei la picioarele mele si rupta in fata ochilor, in lumina soarelui ce acoperea norii bleumarin, incarcati cu vise si amintiri..
As incepe si eu cum incepea ea, ca in scenariu.. "Dear John,.."
As incepe asa, insa nu stiu de ce. Poate ca mi-a placut foarte tare vocea ei cand scria randul acesta, poate ca imi aminteste de stiloul elegant ce aluneca pe foaia alba, sau pur si simplu pentru faptul ca el zambea la citirea spuselor ei..
Mi se face somn si parca simt cum ma cufund cu sfiala in perna moale.. O sa raman innabusita in sunetele ascutite ale corzilor de chitara "lucrate" azi si o sa-mi tin o umbrela [desi urasc umbrelele] deasupra mea, sa ma protejez de ploaia care presimt ca o sa cada in noaptea asta. Just in case. M-as uita la inca un film, dar nu prea vreau sa amestec sentimentele [ca la chimie] asa ca o sa raman fixata intr-un singur punct, in jurul caruia o sa ma invart pana ametesc si cad in iarba verde, umeda printre papadii inchise de noapte si deschise de zorii zilei..
Acum, o sa-mi las buclele sa-mi alunece pe umerii reci, si plapuma sa-mi incalzeasca trupul amortit, imbibat in prospetimea unei seri de vara..
O sa-mi dezlipesc genele cu degetele "uzate" si o sa las apa rece sa-mi scalde fata ce arde de emotie.
Puful din perne si lumina rece a ochilor mei o sa dea un gust dulce-acrisor si o nuanta ruginie atmosferei..
Atmosfera placuta si grijulie.

Deci vezi tu, m-am hotarat sa nu-ti mai scriu. Poate ca ma voi "dezhotari", dar pana atunci.. o sa-mi tin cele noua sute nouazeci si noua de vise aproape si toate bataile inimii, ca sa fiu sigura ca pot supravietuii luptelor de pe frontul verde "de acasa". goodbye, my lover.