Zilele astea au trecut asa: "like this". Am fost prin Turki, with a mukiboy, am ras in hohote si cu lacrimi de chestii care, acum 3 luni nu ma faceau sa rad. Am descoperit ca nu ma stiu teleporta, insa el se mai pricepe. Am promis ca iesim la un "kiuk", asa, ca intre baieti, insa el nu vine aici "pe ochi frumosi ca ai mei". Mi-am amintit cu elf de zilele de mai, in care simteam prospetimea trecuta a primaverii, de zilele in care Bob era in spital din cauza intrusilor verzi, dulce-acrisori. Ne aminteam amintiri, amintindu-ne. Luni, cand toata lumea era sarita, toata lumea era stresata [pentru ca era luni, cea mai grea zi din saptamana] am trecut pe la ea sa-i mai alung starea de elf obosit si satul de picaturile de vodka ce se ascundeau in palmele lor, dand un gust amar amiezii, si ne-am ascuns in coltul lumii ei. Hinta, InaLand. Portiuni de imagine din televizorul alb-negru al copilariei noastre:
Ea: Ce iarba verde!
Bob: Ce iarba buna. :))
Ea: Papadie ai manca?
Bob: CE?!
Ea: Papadie ai manca?
Bob: Aia e amara! >:P
Ea: Stiu :))
Apoi...rasete impletite cu ploaia si cazaturile de acum doi ani cand am fost la Sinaia. Dupa, ... amintiri cu aroma de flori de cires, telefoane de chemat pe scena, laborator de fotografie, ochi rosii, felul 1, felul 2, "mirosul tau ce seamana, a coji de portocale", strampi de facut oua de paste agatati in muschii stransi de hinta pe care incapea o singura persoana, posibilitatea de a te urca in cires si a imortaliza momentul cand lumina se inchide in ochiul meu albastru, poza neanuntata cu nokia-conectin' pipăl.
Bob: Ce calda-i lumina..
Ea: The liiight. The suuuumer liiight. [tip suuumer whiiiteee] Rasdecopil.
Sa zicem ca de luni nu s-a mai intamplat nimic. Cu ea, apar lucruri, dispar lucruri. Sunt chestii de care mi-as putea aminti cu drag si peste 3 ani, 3 luni, 3 zile, 3 ore, 3 minute si 26 de secunde. A trecut si marti. Miercuri, adica azi, am auzit de dimineata un scartait teribil. Era geaca mea de piele care se batea cu geamul "cutiei cu elevi". Imi simteam ochii umflati, la fel si buzele si macar nu am stat pana tarziu la bolborosit cu mukiboy cum obisnuiam sa fac de vreo 3 zile incoace. 3? 3.
Ea: Poate vrea sa-i sparg toate becurile! :-w" [dupa ce a terminat mielu' cu stirile de la ora 22-23 -nu se stie exact-]
Muzica spooky de dimineata m-a binedispus.
Ea: Gorillaz.
Bob: Vai, nu i-am mai ascultat de mai mult de 3 ani.
Ea: Ce tonalitati alterate! :))
Bob: Da, parca se trage banda.
Au mai urmat o gramada de minute de stres si o gramada de radiera pe jos. Am sters cu radiera tot ce era de sters. Apoi, rasunau vechile chemari pe scena de la oameni pe care nu-i cunosteam. Maine o sa fie o zi de doua ori mai grea decat azi. O sa vad de dimineata aceleasi fete plictisite si ochi rosii care cer o doza consistenta de somn. Miau!
A fost ca si ziua aia din iarna cand ti-am descoperit jurnalul: "Azi am intalnit o fata de treaba. O cheama Sorina si imi e ca o sora!"=)) scris cu litere de copil de clasa a doua:X
RăspundețiȘtergerePovestea se mai scrie inca. Peste 3 ani o sa ne intalnim tot in InaLand si o sa povestim despre cum am depanat amaintiri intr-o zi cu soare de mai.
Bob in orice anotimp e boB. Un bob de fericire si mai mult de atat...>:D<
to be continued. >:D<
RăspundețiȘtergereEra trecut de 23 si ma invada cu idei perverse, ca in timpurile vechi:))=)) si si-a dat demisia, era prea enervat de gheata din mine.
RăspundețiȘtergerefocul mai arde, dar cea fost mai important, acum se transforma in gheata.
>:D<:*