Sunt cel mai prost din curtea scolii

Azi bobul era cam obosit. Si eu eram obosita. Obosita de atatea lucruri, care poate cu ceva timp in urma, ma multumeau. Week-endul asta de-a-ndoaselea m-a ratacit pe cai straine, m-a odihnit, m-a linistit. Sa fie orele de somn intoarse pe dos? Sa fie zilele ploioase care le petreceam sub plapuma si noptile furtunoase in care radeam de noi? Ce-i drept e ca.. s-au inchegat sentimente si s-au conturat idei, impresii... Daca aleg ideile principale si lucrurile marunte, detaliile semnificative si cuvintele care curg fara sa ceara nimic in schimb, si le pun in ordine, o sa vad ca nimic nu e la voia intamplarii si ca nimic nu s-a pierdut pe drum. S-au scurs frumos aceste trei zile [am eu ceva cu cifra 3]. Bateam acelasi ritm, cantam aceleasi versuri, cu aceeasi masura. Acum stiu ca piesa aia e doar pentru mine. A fost bine-venita, dar a creat si mai multa confuzie. Azi, mi-am pierdut lentila de la ceasul ce il port pe mana stanga, si ceva m-a impiedicat sa calc bine pe piciorul stang. Puteam sa jur ca erau trei pietre ce imi dadeau dureri de cap. Era lentila ceasului meu facuta bucati. Culmea e ca, atunci cand am ramas doar in sosete, lentila era sparta, facuta bucati, perfect asezata in interiorul papucului meu. Habar n-am ce am facut sau ce n-am facut sa ajunga acolo. And, that was weird! Partea buna e ca acum, pot modela timpul. Ma pot juca gentil cu acele ceasului meu de mana si pot sa fac timpul sa stea in loc, sa-l dau inapoi, sau sa ma vad in viitor. Acum pot! Pot acum, dar nu vreau.. Vreau ca totul sa ramana asa cum e, si sa nu se schimbe nimic. Curios. Acum cateva zile imi doream nespus sa traiesc respirand un aer rece, lunile inghetate de iarna. Acum nu mai vreau! O sa las minutele si orele sa treaca pe langa mine, dar sa nu ma afecteze cu nimic. O sa fac din ultimele zile de clasa a 10-a, o pagina din viata mea pe care sa nu o uit prea repede. Nu stiu de ce am ales sa fac asta, insa asa o sa fac. Si acum sunt sigura ca nu ma impiedica nimeni! O sa ador sa ascult aceeasi melodie in fiecare seara, sau noapte, si o sa fac in asa fel, incat sa fie toata ziua o zi a zabetului. A zambetului meu, nu al tuturor. Desi am auzit de multe ori "Esti mai frumoasa cand plangi", eu vreau sa fiu mai frumoasa cand zambesc. Nu stiu ce-i cu doza asta de optimism, obtinuta asa brusc, de pe o zi, pe alta. Poate pentru ca eu sunt cel mai prost din curtea scolii.