when you say nothing at all

Am reusit in trei zile sa mananc opt kg de mancare, plus inca altele. Si intr-o noapte am reusit sa strecor tot ce am mancat, si sa nu mai ramana nimic. Toate zilele astea calduroase, am stat in camera in mijlocul patului, cu aerul imbufnat si mi-am adunat sarea in perna (asa cum i-am spus elfului). Mai sunt douazeci de zile, si avionul ma asteapta. In loc sa ma bucur de timpul care mi-a mai ramas de stat printre oameni pe care nu vreau sa ii cunosc, eu stau bosumflata si numar zilele si noptile, cat mai am sa astept lalala, sa ajung acasa. Mi-a lipsit ceva aseara, vreun sfert din mine, poate.. Dimineata ma astepta sa ma pun sa dorm, pentru ca noaptea s-a jucat cu mine, mi-a pierdut piesele de puzzle, si eu am stat cu ea sa le caut. Am stat cu ochii mari, in care rade marea (asa zice ea), am inchis drama de la teve, mi-am bagat nasul in pachetul verde si am inspirat puternic. Asta ma face sa il simt mai aproape. Acum, imi simt fata ca un copil proaspat vopsit cu acuarela ieftina. Defapt asa e si interiorul meu reamenajat. Chitara din coltul peretelui alb, murdarit de o talpa de papuc fara toc, imi trage cu ochiul. Poate sa se termine benzina ochiului, pentru ca nu o sa iau in brate azi o bucata de lemn. Am luat destul azi noapte perna in brate, i-am muscat destul colturile si am lasat-o uda. Imi plimb ochii prin camera si vad parti din tine. Nu stiu cum, pentru ca nu ai trecut pe aici niciodata, n-ai lasat in camera asta nici un zambet, nici o lacrima si nici un sarut pe frunte. Ti-au atras atentia cuvintele mele, atunci cand nu mai puteam. Doar atunci, dar e mult o zi. Am invatat ca o zi e prea mult timp. As vrea ca ceasul meu, ce merge inapoi, sa ma teleporteze la inceputul lunii mai, pentru ca a fost partea mea preferata de viata, traita pana acum. Ceasul meu, precum busola lui, ascunde ceva, ceva ce eu o sa descopar si o sa tin ascuns la randul meu. O sa fiu o bomba cu ceas care a inceput numaratoarea inversa doar ca sa se balbaie!(cum imi zicea mielul candva). Stiu ca o sa urmeze unspe minute in care o sa merg sa ma spal pe fata cu apa rece, rece, rece, foarte rece, o sa mananc ceva rapid, si restul minutelor o sa stau lipita cu spatele de peretele rece, care o sa se faca un pic mai cald si o sa tremure din cauza mea. Toate astea s-au intamplat si se intampla din cauza unui "noapte buna" nespus si din cauza unui sarut pe care nu l-am primit la timp, si care a uitat sa se mai aseze la locul potrivit.