Povestiri la ceai cu zahar si muzica buna. Parca simteam cum mi se ingreuneaza pleoapele si ochii albi de iarna imi sopteau culori. Zambetele de fete, schitate cu greu, incarcate cu mancare care provoaca un rau (de mare), se ascundeau in spatele unor obraji rosii atinsi de frigul de afara. Poate ne era prea greu sa recunoastem tot, poate asteptam lucruri care vroiam sa se intample cat mai repede, poate mai asteptam 'sa crestem' toti.. Sau poate nu.
O rama fara poza ma intristeaza, neagra cu scris rosu, imi contureaza ziua, si o serie de replici in alta limba ma asteapta in mijlocul patului, cu ceaiul cald in mana. De ce sa mint ca nu mi-e rau, cand la fiecare respiratie imi vine sa 'vomit un suflet' si sa mai beau..o gura de ceai?
Fredoneaza doua voci 'strange-ma in brate, iubeste-ma'. Cana alba cu buline imi trage cu ochiul si gustul pe care il am, il am din cauza cercurilor roz pe care le-am gustat, le-am mancat pe jumatate pentru lucrurile care nu au durut. Amalgam si spirit bulversat.
E exact ca in filmul de azi noapte. Actiune - reacti..une. Actiune-reactiune.
Mi-e dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Fixuri