Desenez mersuri vesele pe asfalt.

Iau sticla si plec cu bagajele din piept si cu genele ma cert, dar cerul incet imi cere sa ma pierd. Si alerg dupa tren cu lumea-n ceas defect. Cu aripi de aracet incete, caut penele alene in vagoane si compartimente. Caut asfintit in scrum, si ca un nebun, adun amintirile din drum, da-n zadar parca ma simt si ajung in sfarsit. Dar trezit brusc ma ridic din cearsaf unde-am atipit. Si zic: "Ce pacat ca nu a ramas nimic".