Si daca tot se incurca in calcule matematice, si daca tot se paseaza foaia, daca tot nu mai am peretele in fata si loc de dat cu capul, de ce n-as scrie (pe un caiet dictando)? Am scris intr-un colt al "Povestii ei" ca e douazeci si patru ianuarie, azi.. Vena si vremea au ramas la fel. Impunse, ranite, sangerande. Probabil o sa se vindece, si cureaua de la ceas a ramas la fel de neagra si de rupta.
Praf de creta.
"Mai sunt douazeci si sapte de minute."
"E foarte marginit si monoton.."
"Ar fi Xn supra radical din.. da? (cred ca asta trebuia exclusa!)
Doua beri goale..aa, pardon. Doua banci goale.
E rau asa. Sa crezi ca momentele proaste se duc odata cu scrijelirea ojei visinii de pe unghii medii, odata cu mirosul de acetona ce se disperseaza in toate particulele camerei, sau odata cu evadarea bulelor de CO2 din apa minerala de pe banca a3a, din mijlocul clasei.
"Poti sa ma ajuti cu ceva?"
"Depinde."
" [..] ..nu stiu ce sa-i scriu. Defapt ce sa-i mai scriu la o copila care stie toate cuvintele? (si acordurile)"
Poate nu vine maine la scoala. (Simt cum incepe sa-mi creasca inima.)
"Nu stiu..vezi tu cum e. Simt ca tratamentul asta in loc sa-mi faca bine, imi face rau."
"O, pana si doctorii il cunosc!"
+20 (si sase).
4 mins - Radio Caos: (Asculta haosul din capul meu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Fixuri