blue.

Priveam azi povesti din unghiuri diferite, din prisma ei, si a lui, din unghiul vinovatului si celui care sufera, din unghiul celui care a trecut peste si celui care a ramas undeva 'acolo' de multa vreme.. Mi s-a schimbat vocea. Vorbeam cu ea, citindu-i in ochi parerea de rau, regretul..
"Ce sa fac, Ioana? Spune-mi ceva, orice."
Ma blocam, si spuneam doua cuvinte pe care aveam sa le sterg. Nu eram nevoita sa-i explic lucrurile daca nu stiam, si cu toate astea, am incercat sa o fac.
Engleza m-a depasit azi. Daca stau sa ma gandesc acum, habar n-am de un cuvant de la ora de engleza din clasa, ce-i drept e ca nici nu am stat pana la sfarsit, ci ultimul sfert de ora l-am petrecut pe coridor, impungand cu ace de siguranta, curiozitatea elevilor ce treceau pe langa panoul albastru. Restul orei l-am privit explicandu-mi situatia 'dubla' in care se afla.
"Am sunat-o ieri, dar nici macar nu stia ca sunt eu.."
Nu faceam pe dragul detectiv Sherlock Holmes, dar ii puneam intrebari una, una, ca sa vad pe ce fir epic e, si ce tipar are de infruntat. Nu prea stia.
Cred ca am trecut prin dinastea, insa refuz cu desavarsire sa amestec probleme care nu ma privesc personal.
Mi-am lasat azi every thought in acei patru kilometri parcursi in zece minute in timp ce altii vorbeau de o alta betie, un alt dans obositor, o alta viata..
Ce gand imi tremura pe buze, oare?
Cheile din buzunar sunau a 'acasa', papucii ma conduceau in graba acasa, dar mintea mea nu era pe aici. Ma intreaba: "Pe unde umblai fara pasaport, hey?"
I-am zambit si imi continuam reveria. O intreb ca sa pastrez firul naratiunii: "Dar tu prin ce sector esti?", "Eu? Pai treceam din 3 in 4. Eram pe tramvai."
Am schitat un zambet larg, dar care nu ma ajuta foarte mult.
Am ramas cu un gust amar azi cand am citit cuvintele alea multe, foarte multe, ce nu trezeau in el nici un sentiment de compasiune, ce nu il faceau sa se opreasca putin din drumul pe care l-a ales. Am dat din umeri, ca un copil fara acadea.
"Ioana, imi canti pat de flori?"
"Acum?"
"Da."
"Asa? Fara chitara?"
"Da..acum."

O duceam cu ceva zile in urma cand era, zicea ea, fericita.