Aprilie..

Poate ar trebui sa ma fac roscata.. sau sa ma tund in stil "maidanez", sau poate ar trebui sa port o pereche de ochelari negri, cu rama mai groasa, patrata.. sau.. cine stie.. sa ma imbrac mai.. nu, poate la imbracaminte nu mai am ce comenta.
What a day.. night.. Am 'luat lumina' ieri.. Si cu toata ceara topita, ce se 'cristaliza' in palma mea dreapta, am incercat sa construiesc un drum pana la tine..asa..pur, fara nimic in jur. Curat. Si cred ca am reusit.. Si mi-am linistit. Si in timp ce flacara aia abia aprinsa, ardea in ochii mei plini de rugaciune si speranta, patam bucati negre de material cu substanta alba si cicalitoare. Si am inconjurat. Unii in pantofi.. altii in bocanci.. papuci cu sireturi si fara.. cravata si costum, geaca de piele sau haina de blugi. Ne-am oprit putin, indeajuns incat sa-i vad buzele rosii, indeajuns incat sa-i aud murmurul tacut al buzelor..
Si apoi partea care imi da fiori si ma inspaimanta.

"Deschideti boieri portile.."
Si vocea infundata din incapere care intreaba cu sfiala ce degete au batut in usa mare de lemn.
"Domnul cel mare si puternic, Domnul cel tare in razboaie.."

Si da. Atunci ti se face pielea 'gaina' cand simti gloantele si frica de pe front. Si atunci iti dau lacrimile si simti regretul. Doar atunci. Pentru ca pana atunci, 30% (iar Casper zicea sa mai adaug, dar sunt putin indulgenta azi, pentru ca e Duminica) vorbesc despre cu totul altceva. Am simtit mirosul vinului alb si am vazut aluatul moale si alb crescut cu atata grija si modelat de maini migaloase.
Am vrut sa iti scriu atunci zece pagini in care sa iti spun, sau mai bine zis, sa iti promit ca n-o sa se schimbe nimic si ca o sa fie foarte bine de acum incolo. Sa vezi cat sunt de convinsa de lucrul asta. Dar se pare ca in momentul in care am pasit pe poarta, si am iesit in strada.. siguranta mea s-a dus. Odata cu vantul ce adia usor suvitele noastre nearanjate. Nu stiu cum ai simtit tu frigul de aseara, dar eu, aveam nevoie de doua brate mari si puternice pe care sa le simt strangandu-mi spatele sau mijlocul. Insa mai era speranta in ochii mei, si ma simteam inca linistita.
Noaptea.. am dormit cel mai profund, stiind ca dimineata am o multime de bobarnace de dat unor oua rosii facute in foi de ceapa, si o farfurie de supa preferata de mancat.
Am inceput cu dreptul ziua. Muzica indiana ca la festival, melodia 6 din Cd-ul de pe primul raft. Ne-am trezit doua, am devenit trei.
Si s-au dus patru litri de vin rosu de casa.. Si multa multa prajitura. Iar bateriile noastre descarcate ne-au condus pe fiecare in alte colturi cu gandul ca ne asteapta cineva acasa. Da..pe mine ma astepta patul. Si inca un episod din serialul care imi tine inima intr-un continuu atac..atac de cord, bineinteles. Deci..acum stiu ce e ala cord. Am intrat prin efractie, spargand ideile preconcepute si alte ganduri fara sens ce imi treceau prin minte. Pana..ce m-am simtit la fel de singura, ca atunci cand ma indrept in directia opusa mersului tau:). Si am vazut ca acelasi tavan alb imi preseaza aerul din camera pe care culmea, il respir..singura. As vrea sa ma doar maxilarul, sa mi se increteasca obrajii, sa.. mi se vada nasul hazliu intr-o alta ipostaza. Hmm..prea greu..
Dar..ma bucur ca azi am fost agent 004.

"Te sun mai incolo sa vad ce faci pe acolo."

Mai incolo..