"Nu renunta, e abia inceputul."
Ca o masina de scris merg cuvintele astea. Cam asa functioneaza.
O zi, doua, poate trei. Apoi, constiinta. Si cunostinta.
Cand am murmurat azi "amestecata..", si am primit inghetata de capsuni si ciocolata, ma gandeam ca atunci.. am promis ca mancam o inghetata "de pe strada". Azi am mancat-o singura, si nu cu fata de catelus trist, ci cu pofta. N-am trecut prin noiembrie de toamna azi. Desi parca picioarele nu ma ascultau, si nici ea, din cauza ca zvacnea forte. Asa de mult imi ocupi gandirea, si abia mai este spatiu pentru altceva. Imi place cand sunt nevoita sa pun 'pauza', si sa imi ocup tot timpul, (cel in care respir), cu altceva. Pentru ca atunci, simt ca mi se face dor.
Vreau sa desfac toate nodurile din ata asta pe care le-am facut..si nu stiam ca e asa greu sa stergi. Dar..nu vreau nici un infarct in somn care sa ne ajute de tot.
Yesterday, THAT THING was such an easy game to play.
Simt ca tot timpul parca e vina mea..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Fixuri