BIG girls don't cry

Iti scriu parca tie, in miros de portocala. Nu parca, iti scriu tie.
"Ce e asta? Radio?
"Nu..vrei sa il opresc?"
"Nu..imi place."
Mie mi-a placut un singur lucru azi, si cred ca stii prea bine care. In rest, as vrea sa ma trezesc si sa fie vineri din nou. Ca sa nu am ocazia sa ma comport din nou prosteste, cum am facut-o deja.  Like a child. Cati ani ai, Ioana? Cinci? Patru jumate? Trei? Daca ai trei, sa imi zici, o sa-ti inteleg izbucnirea asta in lacrimi dupa ce ai inchis usa.
Iar m-am blocat. Vezi daca nu scrii cand trebuie? Unde iti sunt ciornele? Unde ti-e memoria? Unde ti-e capul? Sau mai bine zis, la cine ti-e capul..?
Imi zicea bretonela zilele astea ca daca nu ar mai fi trecut, prezentul si viitorul nu ar mai exista. As fi vrut din tot sufletul sa fiu trecutul tau. Cred ca asta mi-e problema. Cred ca de asta ma inchid de fiecare data in mine cand ma gandesc la mii si mii de franturi care au fost ale tale si nu mi-au apartinut niciodata.Si de fiecare data dau de ele, pentru ca e inevitabil. E inevitabil. Mai rau e ca ma mint pe mine, incercand sa imi demonstrez ca de fapt nu conteaza, nu mai conteaza..Si le iau toate cu un zambet aiurea care nici macar nu e al meu.
     Stiu ca e cel mai prostesc gand pe care poti sa il am. Stiu, sunt constienta de atatea lucruri care ma fac sa zambesc acum, care acum ma fac fericita. Nici nu stiu cum permit celorlalte ce stau parca in umbra mea, sa imi strice buna dispozitie. Si..poate impresia ca sunt ganduri si probleme copilaresti ma impiedica sa iti spun. Nu stiu daca vreodata ai simtit ca cineva iti lipeste pe gura o palma mare, atat de mare incat cu toata puterea sa incerci sa desfaci degetele sa poti scoate doua cuvinte, si sa nu poti.. Asa ma simt eu in momentele in care astepti explicatiile necesare pentru starea mea imposibila. Insa ti le-as oferi din tot sufletul daca as avea destula tarie pentru a te putea privi in ochi si a te face sa intelegi. Stiu ca asta e normal. Si mai stiu ca nu pot sa sterg nimic din viata nimanui. Poate ca nu vreau sa o fac. Poate tot ce vreau sa fac e sa "ma repar". Pentru ca de fiecare data cand alt gand imi invadeaza constiinta si sufletul, ma simt atat de "noua" pentru tine incat nu ma simt in stare sa acopar toate impresiile care iau parte la drama mea...atat de naturala. N-o sa-ti pot spune nicicand nimic concret, pentru ca mi-am dat seama, ca nu sunt facuta pentru a fi citita concret. Sufletul meu parca e o ora de latina in care trebuie sa rostesti cuvintele cu atata gratie cu care opreste o domnisoara de prima clasa autobuzul. Am citit azi, in ochii tai, atata nelamurire..si stiu ca de fiecare data cand mie imi frang inima ca pe o linie..(franta), gandindu-ma la toate minunile posibile si imposibile, care au fost sau n-au fost, de atatea ori te supar pe tine. Si in fond si la urma urmei te simti la fel. La fel de rau, la fel de prost. Ca si mine. Doar ca tu nu cunosti motivele. Dar e la fel de rau. Stiu.. Stiu, si atat voiam sa evit lucrul asta incat il repet tot mai mult. Si imi pare rau..atat de rau imi pare... Imi pare atat de rau incat te-as tine in brate ani lumina doar sa stiu ca se repara greseala mea...cumva.
       Te-am privit mult azi...si mi-am dat seama ca m-am simtit in siguranta langa o singura persoana pana acum..care ma pupa pe frunte inainte de culcare. Si acum am acelasi sentiment, desi nu e langa mine. Presupun ca tu esti de vina. Presupun ca tu tii senzatia asta permanent langa mine. Si ma bucur atat de tare ca poti..si ca esti tu cel care poti. Pentru ca nu stiu cate persoane strang pe cineva in brate si simt ca lumea lor curge pe langa ei si se modeleaza in jurul acelui moment de liniste si profunzime sufleteasca. I'm so lucky, boy, so lucky to have that.. So lucky to have you.
Poate de-aia mi-e atat de frica uneori..frica sa nu ma trezesc singura si sa nu mai am cu cine imparti sucul din cana alba, si vinul din cana portocalie..sa nu mai am cui sa-i spun razand "I guess it's your turn", sa nu mai am puterea sa rad asa cum o fac acum..
        De atatea ori mi-am repetat scena "Ma ierti? Trebuie sa ma ierti..", incat par deja un copil certat pentru a mia oara ca a comis aceeasi greseala. Dar se pare ca un pic de curaj sa o reproduc, repetand-o de sute de ori ca un copil dobitoc. Pentru numele lui Dumnezeu, Ioana, daca ar fi alta.. Dar e ACEEASI. Partea buna e ca imi trece. Partea proasta e ca nu-mi trece de tot.
        Esti atat de mult cu mine, esti atat de mult in mintea mea, in suflet, incat daca nu am impresia ca o sa fii aici, cu mine pentru totdeauna, care e un punct de reper foarte egoist, nu ma pot bucura de tine atat cat vreau. Adica pe deplin. Doamne, sunt atat de egoista, le fel ca "totdeauna".
Cand te imbracai sa pleci, stiam deja ca pleci prea repede.


O aud acum, desi de la 65 de km de mine..O aud calma: "No more worries, rest your head and go to sleep. You need to let her go, girl. You need to let her go.."