Au trecut 12 zile frumoase. Aproape o saptamana, o saptamana decat primele lăcrămioare au deschis primavara in sufletul meu si cei 20 de anisori impliniti. Si o dezamagire mare, a deschis. O poarta din abanos greoaie si murdara, a lasat pe palmele mele negru de carbune.. Imi era servit pentru cearcane si oboseala. Dar.. ploaia a spalat de tot stricaciunea provocata de voi. Voi cei care nu mai stiti ce inseamna dragul, nu mai stiti sa respirati aer de ţară, voi care nu mai stiti cum e sa iti curga nasul in gerul iernii, cum merge sania pe gheata.. voi care nu mai stiti cum culegeti zahar din coloana vertebrala. Voi, voi care va scuzati ca nu ati ajuns acasa sa strigati in balcon ca aveti 20 de ani!! Cine mai are 20 de ani ca ai vostri? Voi care v-ati scuzat ca ati fost prea ocupati pentru a oferi un zambet dincolo de fir..prea ocupati ca retelele de telefonie sunt ocupate in ianuarie, sau nu livreaza destule minute acasa.. Voi care va scuzati ca telefoanele voastre nu rezista la apa si a plouat tocmai cand o persoana isi sufla lumanarile..VOI. Voi care mergeti cu metroul, si nu va incercati aripile pana acasa.. Voi care preferati sa beti sampanie cu capsuni in locul vinului apasat de talpile picioarelor. Voi care preferati 23 de bucati de gresie in schimbul unui rau rece ca gheata. Voi care va plangeti cursurile facultatii, care strigati disperati ca mintea va pleaca de acasa, care va scoateti ochii tinandu-va de scaun, neputinciosi. Pentru voi cei care nu mai stiti cum sa sariti de la etaj, sa fugiti pe geam pentru o seara cu prietenii afara. Pentru voi cei care ati uitat sa iertati, si incercati sa inghesuiti raul intr-o nuca, pe care l-o trantiti in piept, pentru voi cei care sunteti plini de gol. Pentru voi..un calduros, LA MULTI ANI! :) "Inchin pentru voi!"
Un proiect..un proiect si atat. As lucra la un proiect care sa schimbe lumea, si sa ma sting usor facandu-l.
Imi zice el ca m-am schimbat.. Dar ca "sclipirea din ochi" si parfumul mi-au ramas aceleasi. "Mirosi exact ca in liceu.." Pai da, pentru ca unele gusturi nu se schimba niciodata. Mi-a adus cateva mânuţe..cateva mânuţe colorate ca sa imi tina de urat acasa cand sunt singura. Cretul. Cretul mi le-a adus. Mânuţe care sa ma lumineze noaptea, sa faca loc viselor marete. Mi-a adus si un "20" pe care o sa-l suflu cu Cătăniţa la aniversarea noastra impreuna şi pe care o sa o strang in brate ca pe mama cand mi-e dor, pentru ca stiu ca rezoneaza cu fluturasii din cutia mea toracica. Pentru ca "ceva zace, acolo in toracele" amandurora. Doar sa mai luam un 1. Ne mai trebuie unul si bun. De fapt..eu nu prea am nevoie, ea are nevoie de unul si bun. Dar..BUN. Fara jumatati de masura, sau asa. Unul intreg, care cand arde, sa-i tina de cald. Toti pe care i-a avut pana acum au fost de ceara si ardeau singuri, si cand ii spuneai dorinta, nu se intampla nimic. Vrem 1 care sa ii implineasca toate dorintele! Asa cum i-am zis de ziua ei..acum de curand, si sper ca a inteles in intregime mesajul: "Fii
Asteptam cu foarte nerabdare pasapoartele alea. De fapt eu le astept.. Ce zic? Normal ca si el le asteapta, doar ca e prea retinut si atat de rational incat nu poate sa se bucure acum si sa urle colegilor ca plecam de aici si nu ne mai intoarcem! Si totusi ne-ar prinde bine..dar e bine si atat. O sa vedem prin ce fel de schimbare mezoculturala o sa treaca creierasul meu NĂZBÂTIOS zilele urmatoare. Astept.
Astept sa calc un nisip fin ca faţa lui dimineata, astept un sarut cald pe spate in razele soarelui. Le astept mai mult ca niciodata. Si o calatorie impreuna fara dictare si autodictare. Fara probleme cu regula de 3 simpla, fara principii termodinamice, fara teorii de rang mediu si concepte intersanjabile. Fara. Vreau doar viaţă. Vreau doar viaţă impreuna, si apoi sa mergem cu totii la săniuş. Asta vreau. Si daca EL ma ajuta, si ne ajuta, o sa fie asa cum ne dorim. Astea au fost dorintele mele de 20.
Si totusi, m-a ajutat limba română la ceva.
unicul plop cu pere!
RăspundețiȘtergere