Mai aproape

Pe piesa asta scriu, pentru ca oricum se aude altfel. Mai nasol.

Am tot spus ca scriu dar am fost scoasa din grafic de el saptamanile trecute. Cred ca a facut-o intentionat, sa vada cam pe unde ma aflu. Prin ce lume urlu desculta, prin ce lume bat la porti inchise, prin ce lume imi strig visele murdare de tristete,  pe ce planeta stau agatata de pantaloni.
Acum am gluga. Ma poate agata intr-un cui atunci cand o sa o mai iau razna. Si eu sa-i dau cu picioarele in piept pana il vad lovit, strangandu-ma in brate. Pana cand se rupe cuiul de atata durere si iubire. Se rugineste asa incet. Atunci, in momentul ala, o sa pot sa merg sa-i fac curatenie. (Imi amintesc cuvintele ei, facandu-l pe Otil sa planga. "Nu iubi, asteapta sa vin sa-ti fac curatenie")

Eu sunt cam egoista. Te rog sa ma iubesti, fa-ma sa-mi doresc sa-ti fac curatenie.
Vino mai aproape te rog.

O vad cuprinsa de paginile alea. Banuiesc ca le citeste sa-si mai umple mintea golita de atatea slabiciuni si ganduri. E si frumoasa cartea. Cu toate pleoaplele bruscate, cu toate sarutarile care traverseaza holurile spitalelor, cu ritmuri incetinite de cord..
Cu trairi pe cord deschis..
...cu ochii pe sosea. Sunt eu acum. Sunt calator. Privesc soseaua ca pe un drum ce duce spre etajul lui calduros. Nu etajul, camera. Etajul pare sa fie rece inca. Camera lui e calda, asa cum... Cred ca sufletul lui arzand de dor o incalzeste. L-am rugat zilele astea sa-mi citeasca. Versurile mele. Vreau sa vad daca mintea lui innoada sensurile mele cu ale lui. Vreau sa vad cat de soldat se simte.  Sau..nu.
Mi-e atat de dor de el. Incat daca l-as avea in fata, as plange dor. Sunt prea multe emotii in prea putine momente. Din cauza asta. I-as saruta ochii calzi si frumosi si m-as juca cu genele si parul lui la fel cum ma jucam cand era mic.

N-ai simtit. Nu-i nimic. Iti reamintesc in fiecare seara, pentru ca atunci eram doar un vis frumos ce te tinea cald si bun. Nu ti-ai schimbat deloc sufletul de atunci. Ai ramas acelasi copilas balai cu ochii tristi de un albastru timpuriu. Ai genele la fel de lungi si moi ca atunci cand ti le-am pipait si sarutat prima data. Atat de moi ca ultima data de fapt.. Atunci cand te-am lasat sa treci singur peste gandurile care te apasau si care nu te lasau sa iti linistesti sufletul. Ai si acum mainile moi si puternice, strangi in brate la fel de placut si de profund. Buzele-ti sunt de-un roz bujor din prima zi in care te-am vazut.  Mi-ai fost atat de drag, incat imi era frica sa te sarut, sa nu te spargi in mii de bucati. Nu sunt sigura ca stiam cum sa le pun la loc pe toate. Acum stiu. Acum sunt langa tine. M-ai cunoscut si tu. Iti cunosc acum toate fisurile si toate latimile bucatilor mai noi. Pentru ca eu le-am construit, pentru tine. Si le-ai acceptat atat de usor, incat mi-am dat seama cat de inocent crezi in mine. Am vazut asta din momentul in care am vazut cat de usor imi incredintezi inima cersind vindcare. Am promis atunci sa nu te dezamagesc. Iti promit si acum.

Acum te iubesc, puiule de om. Iti iubesc sufletul frumos.
M-ai indragostit atat de tare incat as merge pe Omu' sa te strig la cer.