Aglomeratie la mine pe strada.

Uite pe asta am scris. Si nu stiu de ce.
https://www.youtube.com/watch?v=TEmHuISQnNw


Urc.

-Si...Stati, doamna! Stiti..tocmai l-am avut rupt. Cum sa il distrug din nou? Am dat cu el de mama terră si nu m-a iertat. Mi-a curs mult sange, m-am si speriat teribil. Nu, doamna..! Va rog mult, nu-l calcati.

Of..puteam sa strig doua saptamani. Era atat de mare geanta dansei, incat imi apasa spatele groaznic. Si l-a calcat si l-a facut praf.

              Am inghetat astazi de doua ori. Cand mi-a inghetat pe bune nasul la -5 grade pe Sarmisegetuza, si cand curgeau apele pe mine la 20 de grade cu geaca aia groasa-puf-canadian, cand l-a calcat. Si acum imi sunt inghetate picioarele. Si burnita pe inima mea incontinuu de pe la 16. Dar mi-e atat de calda inima inimii de vestea dulce pe care mi-a dat-o azi balaia mea draga, incat ma gandesc la ochisorii lui, si sufletul imi rade continuu. Abia astept sa il mangai..sa-i citesc de pe buze gangureli, abia astept sa-i cant, sa-i povestesc ce mama minunata i-a dat viata. Si ce prietena buna o sa gaseasca in mine.
             In celalalt colt al clujului zace un suflet disperat. Il calca lumea in picioare. A invatat despre paracetamol si analgezice mai mult decat am invatat eu despre suferinta. Si nu-i ajunge paracetamolul sa-si stearga istoricul durerilor de cap pe care i le-a dat lumea ce nu-i intelege dorintele. Au o singura culoare. Sunt toate dulci cu miere. Nu inteleg de ce e atat de greu pentru ăştia mari. Da. Am scris ĂŞTIA. Omorati-ma. Macar stiu ca de acolo de unde m-oi duce cand veti face asta, pot sa repar multe. Cu vaselina si ulei. Si vorbe. Cuvintele-o sa-mi fie asternut. Dar macar le pot repara. Toate-s stricaciuni. Si ce e bun cade ca plumbul pe fundul lacului statut. L-as salva in fiecare zi, sa nu-i mai trebuiasca neant. Aripi mi-as lua sa-i port greutatea. Merge de-a buşilea, pentru moment. Stiu ca o sa fie cel mai mare suflet si cel mai mandru atunci cand o sa realizeze ca frunzele gaurite de gheata ii cad la picioarele grele si el ramane nemiscat. Atunci n-o sa-i mai fie sufletul greu. Atunci o sa poata imbratisa fericit.
            Langa coltul cu vitamine si o raceala zdravana, zace Carla comoda pe capul ei. Mi-ar placea mult sa fac liposuctii sa o pot ajuta cumva..
Nu. Nu pe Carla. Cealalta mi-e draga. Si totodata imi vine sa o trimit in lume sa-si caute odata sortit. Ce cliseu. Ce tragedie. Ce durere surda. La fel ca durerea piciorului meu drept. Cred ca..mi se amputeaza in vis. As bate la toate usile pentru ea. Doar sa gasesc o pereche de ochi care s-o iubeasca atat de tare incat sa straluceasca mereu ca margaritarele. Zaharul margaritar nu ajunge. I-am zis sa nu ia theraflu. Un pahar de flambat i-ar ajunge. Si le-ar uita pe toate inghesuite-ntr-un minut. Si apoi, si le-ar aminti pe toate cu ochii intredeschisi. Si dupa, lacrimi i-ar curge si ar stinge focul din pahar ce-a ajutat-o atat de mult..
Imi pare rau, conopida. Imi pare atat de rau ca suferi in nestire. Dar alinare-o sa-ti ofer candva cand ti-l imbrac in mire. Si n-o sa astept multumire. Si o sa fie doar pentru tine atunci. Atunci, o sa am grija sa-i iubesti ochii margaritari pana o sa-ti legeni stranepotii.

Am incredere si atat.

eu? Dezamagita sunt. De asteptarile tale din partea mea pe care nici tu nu le rezolvi. Asa e cand nu se intelege sufletul cu ratiunea. Dar la inceput asta a fost centrul nostru in care ne-am visat trairile. Am fost doua parti. Acele doua din care a izvorat managementul stiintific. La fel, durerile noastre.

Bueeeno..