1 Martie bisect.

In primul rand o sa fac un anunt. Ceea ce le-am scris si lor.
Acesta este un "pamflet". Rog sa fie luat ca atare.
Casa mea nu 'detine' aceeasi atmosfera. Si ne-am dus in camera ce bate catre drum, camera cu atatea amintiri..
Dupa ce am batut strazi, magazine si farmacii pentru a ne 'aproviziona', ne-am adunat fortele sa punem in aplicare planul rapid realizat.

Inrosindu-ne putin si cu sfiala..
"-Va rog sa-mi dati patru pachete de... da.. acela galben, rosu, portocaliu siii..mov. Si o cutie de Memoplus va rog!"
Ce o fi avut femeia aceea in cap in momentul ala... pot sa-mi inchipui si sa-mi imaginez, insaaaa nu cred ca as prea vrea acum.
Logica mea si a baietilor ar fi asta: "Sa tina bob-ul minte tot ce a facut cu cele 4 cutii." Dar am zis, mai bine lasam asta deoparte. Nu e cazul si momentul.
Ar fi trebuit sa avem liste facute, toate bine organizate, asa..ca pe la noi. Dar si fara astea ne-am descurcat de minune.
Primul lucru..muzica. Muzica nu a lipsit nici o clipa, chiar daca "dj-ul" se mai schimba..
Si mentionez ca am avut un repertoriu foarte vast! (cred ca doar ele stiu ca rad bine in momentul asta).

Foarfeca, lipici, capsator, hartie de impachetat, snururi de martisor..si cam atat. Si buna dispozitie. Isi mai bagau ei nasul indirect in treburile noastre, indivizii astia de sex masculin, insa am avut puterea sa ii tinem departe de "lucrul nostru manual" :))

Si pe versuri de "Los rebujitos", ne-am apucat de treaba.
Si le desfacem in graba sa vedem cat sunt de...colorate.




Si ne-am cam distrat copios..


Ma simteam un fel de 'profa de chimie', tot timpul stresata si cu probleme cand ma gandeam la reactia lor..
Stim cat de copii si cat de maturi pot fi, dar nu stiam cum o sa pice asta in ochii lor..
Insa am primit sfaturi linistitoare:
"-Lasa..o sa le placa, o sa si rada! O sa vezi. Ei nici macar atat n-au facut. Sincer, nu i-as vedea sa stea sa faca ce facem noi acum."
Da..nici eu.
Si dupa ras in hohote, glume si povesti...dupa triunghiuri deformate si barcute "ciudate"...am reusit! Astia ale caror nume incep cu A, sunt asa..mai straluciti..



Rezultatul? A fost pe masura asteptarilor noastre. Spre uimirea si linistea mea, s-au bucurat. Si le-a placut mult. A fost putin ciudat sa vad asta din exterior, si a fost si mai ciudat sa vad cum e sa nu faci parte din A, din cauza zilelor in care mergi la scoala si nu iti petreci timpul in banca, ci prin laboratoare cu avangardismul si traditionalismul in mana..
Insa mi-au placut expresiile lor si aprecierea gestului nostru.

A inceput cu dreptul primavara..
Sau poate la mine cu ambele picioare...asa cum sar eu in balti cand e ploaie..
As fi vrut sa fie putin altfel 1-ul asta frumos..dar..e bine si asa.
Pe aceasta cale, tin sa "La mulţălim!" pentru cele 19 primaveri implinite, politehnicianul clasei. Si sa ii uram multa multa putere de munca la poli, ca sa nu fie cazul sa scrie si el pe pereti si ziduri.. "Mi-o trebuit poli, uhm-mh(restul il stiti)", si sa fie fericit fericit sa ne dea si noua cateva bucatele, asa...la fiecare dupa inaltime, si sa se bucure de noi si sa creasca tot asa de mare cum e acum. Adica deloc(sa creasca, pentru ca mare e). O imbratisare fortoasa!

Deasemeneeaaa multumesc partenerelor de nebunii si le salut cu dor si foc!