still aglomeratie la mine pe strada.

            Eu stau la stop. Ei trec pe rosu. De fapt, majoritatea din ei. Pentru ca ea asteapta verde de prea multa vreme. Am sa sparg stopul ala. Si am sa-i dau si ei "o mama de bataie" sa ma tina minte.
Mi se apasa frana singura. Altfel, stopul era demult doborat. Faceti o zebra multicolora, pentru Dumnezeu! Sa aiba fiecare locul lui. Sa nu mai stea ca dobitocii pe marginea strazii.
Oare asa e in drum spre iarna? Stam sa deranjam lucrurile? Mie doar mi-e dor. De sufletul meu care se duce si mai departe. Mi-e dor de inima mea care se intalneste cu viata 3 zile pe saptamana. Dar daca stau sa ma gandesc mai bine si lor le e dor. Si indiferent de ce, de cine, cum, tot dor se numeste.

O sa mai scriu o data. Pentru ca se pare ca momentele frumoase petrecute impreuna nu ajung. Asa e omul. Ravneste la mai mult, intotdeauna.
Ne-am adunat sa doboram monotonia. Cumva, a fost ideea mea spusa in gluma. S-a luat in serios. Ne-am gatit, fara sutiene, dar fara decolteu. Oare care e idee e mai buna? Aveam picioarele dezgolite. Si ciorapii negri irezistibili. Nici un fir lycra nu era atins. Si noua ne era frica sa ne atingem genunchii.  Spatele era gol si dantela rochitei mov se mula perfect pe un corp subtire. Parul balai era deranjat si mereu in partea stanga iar ochii mari de maidanez fixau priviri si captau atentie. Pudra se aseza pe pometi ca nisipiul fin din desertul clonei. Te puteai catara pe genele ei unde-ti gaseai culcusul linistit. Avea niste buze subtiri care dezgoleau mereu gingia si dintii patrati si albiciosi. Emana sexualitate. Dar una linistita. Nu stiu daca intelegi ce zic, era asa.. frumoasa, dar..cuminte, cumva.

Ea nu avea spatele gol. Pentru ca i se observau prea tare grijile. Astfel, l-a acoperit cu o bucata de material alb, dragut, moale si cu paru-i castaniu. Buzele ii erau carnoase si atrageau priviri, ca de obicei. Bretonul drept care ii acoperea fruntea unde erau asezate clipele planse era atat de fin si de frumos lucrat, incat ti-ai fi imaginat-o goala. Doar in acel breton, cu nimic pe ea, in rest. Sau poate putea sa-si patreze doar ciorapii negri. Ochii ii erau la fel de frumosi conturati cu negru. Avea mainile atat de calde si placute, incat spatele lui, orice "lui", ar insista sa le plimbe.

Ea, avea pe buze un ruj sangeriu. Paru-i blond o contura nemaipomenit. Pometii ii dansau si zambetul ucidea. Un nas mic si placut se plimba pe gatul dragostei sale. Il alinta intr-o singura seara mai multe ore decat poate avea o zi. Se cufunda in no shave november si ii privea ochii care nu mai erau asezati in vitrina atat de profund, insa nu stiu cat reusea sa-i citeasca sufletul. Adevarul e ca, e cam incurcat. Sunt foarte multe intersectii neplacute. Erau doi, oricum. Si nimeni in camera nu mai avea ce aveau ei. Se observa de la usa sclipirea.
Noi toti eram singuri, fara jumatate langa noi sau pur si simplu fara jumatate. Asta era cea mai mare problema a noastra. Dar am supravietuit cumva. Problema maaai mare, insa, a fost alta.
Si anume, existau prea multe stari de spirit. Fumul de tigara, mirosul de tequila, gustul astringent de lamaie, ne-a dus pe fiecare cu gandul in alta parte. Unii nu visau deloc, altii visau prea mult. Nu e o problema sa visezi, insa daca visele tale se incheie cu o expresie trista si buze inclestate, atunci sa-si faca loc valeriana. Pentru ca tequila si-a facut efectul intr-un fel nepotrivit. Sau poate era de la atata aspirina din incapere. Barul ne statea la dispozitie, dar putine pahare se aruncau peste. Cele mai multe le-am inghitit fictiv. Si la propriu, si la figurat.

Ne tinteau cu privirile, diferite, dar toate intepatoare. Eram un colt de iubire si foarte invidiat. Primeam atentie si din partea noastra, atat de buni eram. Fiecare in felul lui. Unii erau buni la stat in picioare, la purta conversatii ametitoare fara pic de semnificatie, altii la spart in bucatele suflete. Unii erau buni la depanat amintiri, altii la "format" amintiri. Altii aveau grija ca seara sa fie de neuitat. Altii..sperau sa nu si-o mai aminteasca niciodata. Insa, tot impreuna eram. Am mers si ne-am intors impreuna. Fiecare cu gandurile sale.
Acum le amestec din cauza ca e prea mare distanta. Nu ar mai trebui sa las sa treaca zile.



Oh, uitasem, da. Eram 4 de-ale noastre, nu 3. Dar, cum ai spus tu, lucrurile se schimba