stop crying your heart out

Nu mai vad "someday..". S-a saturat probabil sa astepte ceva, si acum 'misca' ceva, dar tot ce 'misca' e prost realizat. Betia gandului. Asa m-am privit 'in oglinda', azi. Si am vazut-o cum plange aceleasi lacrimi si mi-a adus numai dezamagire si nimic de zis. Poate are nevoie de o 'escapada' asa, in lumea soselelor, claxoanelor, si campurilor deschise. I-am zis azi ca sunt fericita sa vad ca pot si singura. Dar nu stiu daca l-am mintit sau daca am zis un adevar general valabil. Pentru ca uneori simt ca mai e nevoie de doi umeri, pentru a putea fi ca stejarul, (adica strong).
Atatea intrebari as avea de pus, asa non-sens, importante, neimportante, necesare, 'doar sa fie puse'.. si nu stiu spre cine sa invart capul ca sa pot intelege raspunsurile. Oare m-am schimbat asa de repede? Am trecut de la partea de 'necesar', la partea 'asta este'? Daca da, atunci am facut o prostie, dar daca nu, am facut o prostie si mai mare. Ajung la sambure acum, scot esenta, o sterg din alte 'memorii' pentru ca da, cum a zis el, n-a fost acolo nimeni sa vada cam cate saruturi primeste spatele tau noaptea si cate astepti ziua.. Pentru ca nu, n-ar intelege nici daca ai sta sa explici ore in sir simplul lucrurilor, pentru ca mica lor capacitate de a sintetiza legaturile dintre doi, este zero :).
"Asa vorbesti si cu el? Cum vorbesti cu mine?"
"Nu.."
"Atunci vorbeste cu mine asa cum vorbesti cu el."

Nu mai stie multe. Pentru ca nici nu-mi cere sa-i explic, sau gradul de 'neinteresant' e prea mare. Doua, trei cuvinte. Pauza de masa, de scris, de alergat colo-colo, de 'vindecat', 'salvat', 'atras'.. Pauza de masa in jurul orei trei, pe bancile din mijlocul clasei, mai apoi pe cele din spatele clasei, unde am impartit la doi povestile. Si imi explica, si imi explica, si ma regaseam in unele cuvinte, insa spre deosebire de altadata, nu mai ziceam nimic.. Am promis ca o sa las ceva nepatat si ca nu mai rup povestea in bucati ca sa ofer si altora. Si chiar daca inabuseala se face grav, cu tot cu urmari, o sa o car eu. Pentru ca da, nu o sa inteleaga samburele de cireasa pe care tu il mesteci tot timpul, si care de cele mai multe ori se opreste in gat, si te supara, ca mai apoi sa il simti iar mestecat..
Cum zicea ea..cu dezamagire.."la ce bun doi, daca simti ca e unul singur?"



Zicea cineva ca iubirea-i impara?
Someday.. i'll understand all of this.