Deschis.

Oare sa-ti scriu in versuri?
Sa-ti fac un basm frumos,
unde sa fiu eu aia rasfatata?
Cert e ca m-am saturat de mers pe jos..
si stiu ca greul nu-nceteaza niciodata.
Dar stiu ca tu..mi-ai picurat speranta-n palma,
si lacrimi calde tu mi-ai sters de pe obraz.
Si-atunci cand ascultam aceeasi ploaie
Cand citeam sfios acelasi necaz,
Atunci cand apele la noi curgeau siroaie
Si zambete zaceau langa pervaz,
speram clipit si printre gene
-dar stiam sigur ca o sa vina-
de-acolo, dincolo de ceata,
in suflet gol, o pata de lumina.
Si mai stiu ca in buzunarul de la piept,
Mereu tineam un loc ascuns de lume,
Unde sa nu patrunda maini de om sa ne adune
iubirea impletita-n doua.
La acelasi pas vom merge si am mers cu greu,
Pe acelasi trotuar cu praf..
spalat de ploaie.
Iar vantul ce-o sa adie mai mereu,
O sa incalzeasca si sa inmoaie
Toate vorbele frumoase ce se-aud rostite
Cu funda alba, frumos impachetate
Si cele mai putin frumoase
..lasate mai in spate.

Si-atunci sa stii ca ti-am scris versuri,
si ti-am facut un basm frumos
unde am fost eu cea rasfatata.
Si chiar m-am saturat de mers pe jos
Dar greul vad ca nu-nceteaza niciodata.
Atunci tu sa ma ierti ca n-am crescut destul,
ca n-am atata timp sa te-nteleg in toate
Dar sa stii sigur ca o sa fiu,
Asa cum tu ai fost si ai stiut sa fii..
..mereu aproape.

(DECLAR ca ultimul vers nu e creatie proprie, ci e din repertoriul Elfului Verde, dar e putin adaptat la situatia Bobului. Mi-am permis sa fac asta fara sa intreb, dar presupun ca nu se supara, ci dimpotriva se bucura ca destul de mult cuvintele ei ajung la mine sa ma ajute in exprimarea 'interiorului'(?). suna a design, ma rog. Tin sa multumesc pe aceasta cale. gata, ca ma simt ca la decernarea premiilor "Minte necoapta")