Lăv stori ?

"Porque tengo miedo, miedo de quererte"
...si totusi..
Hai, fii barbat. Fii barbat.
Asa e de bine cateodata sa fii 'intermediar'. Nu stiu cat am inteles ce am vrut sa spun prin asta, dar e o harababura totala in partea mea 'artistica' de CRBL.
Deeeci...cam cum trebuie sa te simti cand stai pe niste ... "scaune" reci, cu lacrimi in ochi si cu mainile reci ca niste cuburi de gheata taiate intr-un pahar de vin?..
"Ce cercei frumosi ai.."
Nici nu i-au trebuit doua secunde sa se inroseasca la fata si sa imi sara in brate ca un copil mic ce si-a pierdut jucaria.. Si incercam sa ii zic atatea..dar stiu ca nimic din ce ii ziceam nu putea sa o multumeasca in asa fel incat sa isi opreasca sentimentele transformate in siroaie. Am urcat la caldura..si era asa absenta, privindu-si parca zilele trecute cu un aer trist si pesimist. Stia defapt..ca nu putea sa stearga nimic din ce a gresit, dar era consienta insa, ca putea sa repare..
I-am zis ca poate oricand sa faca orice..indirect, desigur, si incercam sa ii transmit caldura noastra, a tuturor, a tuturor ce vorbeam unii peste altii, ce ne contraziceam si vorbeam despre un presupus iesit la ski. Dar ea..era inconjurata de ganduri si probleme care pana la urma..ajung sa fie inutile. Dar inconstient..pareau acum cea mai mare problema. In cealalta parte..se confruntau idei, apareau ganduri invalmasite..idei preconcepute, sentimente accentuate si parasite..
"Am obosit sa-mi tot pazesc spatele"
Cam ce ai putea sa raspunzi sa fie convingator si sincer? Oare cum ai putea sa schimbi sentimente aiurea? Si stiu cum e sa-ti fie frica, sa nu ai mantia magica, pe care o legi fara sa vrei de fiecare data cand apare altcineva in "povestea ta" si incearca sa faca schimbari ca mutatul mobilei prin casa..
Sa te simti macinat si piSat ca UN BOB de mustar cu gandul ca cineva ar putea sa fie "intrus inaintea ta": "Sa-i zica te vreau inapoi".. Si incerci sa nu te mai gandesti, sa te relaxezi, sa faci altceva, sa mananci, sa povestesti altceva, sa citesti, sa dormi, sa Adormi..insa mereu si mereu te tradeaza cea mai importanta parte din minunatul tau locsor. Si i-am zis ca e construita urat, si ca e idioata, si ca iubeste intr-un mod prostesc si aiurea..si intelege. Si cel mai greu e ca intelege..
"Incerc sa nu ma mai gandesc, dar am un amestec de stari. De la dezgust la fericire..prin toate trec..ca de la agonie la extaz. Defapt, sunt ca la info...ca un FOR cu pasi marunti.."
Si mai sti pe ce cale sa pasesti? Mai sti pe unde sa o iei? Pe ce trotuar sa calci?..Pe ce alee sa te plimbi? Cand simti ca luciditatea ta o ia razna si esti mai ametit decat atunci cand o butelie de vin e deschisa de colegul tau de betie, la petrecerea burlacului. Ingenios, nu? Cam ce geam ar trebui sa deschizi si cam ce etaj ti-ar fi deajuns incat sa mai ai respiratie pentru a rosti doua cuvinte?...
Stiu si eu?...nu stiu.. Sau refuz sa stiu.
Si ma intreaba cu parere de rau.. "Oare noi nu suntem cei normali?" Si tot cu parere de rau ii spun ca prin intrebarea retorica pe care mi-a adresat-o, a inteles defapt cum stau treburile, fara sa ii explic prea mult.
E constient de faptul ca nu a vrut sa fie "persoana ascultatoare" pentru ca..."e mai palpitant sa nu-i asculti"...deci cine e de vina? Pisica e de vina..
Si cand intr-o parte doare..si nu esti constient de faptul ca la fel doare si in cealalta parte...doar ca se manifesta altfel..atunci poti citi "tratatul lupului de stepa- DOAR PENTRU NEBUNI", pentru ca in momentele alea doar acolo te mai incadrezi. Tiparul oamenilor nebuni..
Cam cate batai pe minut se numara cand auzi: "Macar cat a fost.." ? "A fost"??? De ce? De ce exista "a fost"? Pentru ce te mai chinui singur cu asta? De ce "a fost"? De ce nu putem cladi cu ciment si caramida ce am vrea sa mai fie?
De ce am renunta asa usor? Atatea intrebari... si toate gasite de altii..fara sens. Si judecate, si totusi atat de chinuitoare. Si la un moment dat stii si crezi din tot sufletul ca esti mai bun decat crezi..si ca intr-adevar esti "cu 100 de trepte mai sus". Dar pana atunci..dar pana atunci ce?.. Sa uiti? Sa ierti? Sa stergi...unde e buretele? S-a inventat buretele de sters durere, minciuna si tradare? Daca da.. sa anuntati. Sau trebuie sa apelam mereu la radiera roz a majorilor "FOR REALLY BIG MISTAKES"...
Am emotii cand ma gandesc la fata mea cu patru dungi pe frunte citind cu litere mici: "Pot sa ii trimit mesaj cu noapte buna?". Inca..

"Si cine oare a iubit mai mult? Nu vom sti niciodata.."