Parca ii vad fata cand zice asa.
Si le povesteam zilele astea ce dor mi se face de cele doua nopti si doua zile cand căpşorul nostru minunat era plin de craciun.
Si zapacitul ce zicea?
"Fiecare cu dorul lui"
Azi imi explica defapt cum sufletul lui nu are memorii. Probabil e cel mai bine asa. El stie. Cateodata isi lasa mana grea pe unde apuca. Uneori isi da seama ca e prea mult, dar nu tace. "Melodia asta te baga in filme la modul grav si imi place."
"Inventeaza-ti timp.." As vrea sa o pot face, as vrea sa il si multumesc pe cel care imi aminteste toata ziua de mantie. Suntem DEFECTATI din fabrica, asa suntem construiti si...ne intrebam daca nu cumva mi-a lasat putin din memoriile si trairile lui pentru ca el s-a nascut primul, nu eu. Asa, sa-mi insufle sentimente si trairi, momente, zile, saptamani, seri, nopti..ca doar dormim aproape cam la fel. Cam pe la aceeasi ora..
Iar el... cateodata intelege, cateodata nu. Uneori trebuie sa ii explic..sa fie gandurile ordonate, dezordonate, asezate, impaturate..uneori il mai cert, si ma mai supara, ma supara de cele mai multe ori defapt. "Esti un prost!" ii spun. Si stie asta..deja simte cuvintele inainte sa le rostesc. "Words kill people." Si il ajut, il ajut sa se calmeze, sa se controleze, sa nu ii fie rau, si se incapataneaza sa reactioneze intr-un mod tampit, de altfel. Nu ma mai inteleg cu el. Imi vine cateodata sa il las, sa il las deoparte sa isi urmeze cursul dupa cum il conduce...ea? Da. Dar nu ma lasa. Nu-mi da nici macar asta voie, nu mi-ai aproba nici o idee stupida, nici o tendinta de a nu renunta la orgoliu. Si cateodata e asa ticalos, incat nu-mi permite sa actionez dupa cum vreau. "Don't bother". Si ma mir..pentru ca e constient de faptul ca am atatia muschi care servesc pentru zambit si pentru enervat, incat nu-mi mai raman pentru liniuta "-sa nu-ti pese", chiar daca acolo e vorba de numar nul. E nebun, am zis o data asta. Nu e nevoie de repet. Ce sa ii mai spun, sa ii dictez? Sa-i desenez? Nu vrea sa priceapa, nu intelege, nu accepta explicatii. "Porc fericit.." Probabil satisfactia lui e maxima, urmarindu-mi aici cuvintele. Si dictandu-le. Pot sa jur ca in momentul asta imi zice: "Of, am uitat ca iti plac gerunziile." Nu-i ticalos?
Cata ciocolata si cat rom..cata uimire si indoiala. Cata incredere omorata si zambete sincere. Cata fericire, cata atractie.. cata bataie de cap, cata durere. Cat pacat... cata cearta si nedumerire. Cata pace..cat timp si cat dor. Cate dor.. Ce tacere si cuvant si cat rost.. Cate rostite. Cate amintiri si cat aer rece, cata apa de ploaie..cate minciuni si sfidari, apreciere si nepretuire. Cata pretuire pierduta. Cat pierdem... Cat sunet si liniste, si cata mare. Ce mare infinita..ce boala, ce ameteala continua. Cate bucati de dragoste..cata amareala. Cat ciudat si special. Cat de special si ce gramada. Cat fir...
A: Chiar meriti sa fii ascultata.
Si ce zicea Emiluţ ăsta al nostru?
Numai pasiunile simulate, numai delirurile prefăcute pot avea ceva legătură cu spiritul, cu respectul de sine; sentimentele sincere presupun o lipsă de consideraţie faţă de propria persoană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Fixuri